De când mă știu mi-am dorit să scriu. Am început cu poezii și eseuri având în centru preocupările mele existențiale. Mi-am împlinit visul de a spune povești prin intermediul personajelor mult mai târziu, după finalizarea studiilor de licență în filosofie. În prezent nu-mi pot imagina viața fără scris. Lumea mea interioară își caută reperele în cuvinte așternute pe pagini virtuale, iar adevărul capătă forme noi, etalându-se prin gândurile, emoțiile și cuvintele personajelor pe care le creez. Construiesc personaje, contexte și chiar dialoguri întregi pornind de la o simplă observație sau poate de la un gând pe care l-am avut față de un eveniment sau față de o stare. Ceea ce mă interesează cel mai mult este să surprind gândurile și frământările interioare ale personajelor mele, dar, mai ales, emoțiile și trăirile lor. Să le transpun în cuvinte este adevărata mea provocare.

Personajele mele sunt imperfecte, dar perfectibile. Îmi place să scriu romane ce gravitează în jurul unei povești de iubire, dar aș zice despre ele că nu sunt romane de dragoste, ci despre dragoste. Despre descoperirea și păstrarea ei, în toate formele pe care le cunoaștem. Despre felul în care reușim să rămânem fideli valorilor care ne-au fost insuflate de cei care ne-au iubit.

Înainte de a scrie literatură, am publicat lucrarea academică Evoluții politice ale maternității, perspective feministe (Polirom, 2012) și am contribuit la volumul colectiv Nașterea, istorii trăite (Polirom, 2010).