M-am alăturat pe final acestui proiect gândit și propus de @alexandronic_ , având ca reper doar titlul (Acolo unde doare) și tema (vulnerabilitatea).
Am răspuns pe loc invitației lui pentru că am știut imediat ce și despre ce aveam să scriu. Într-un fel, Alex “m-a găsit” cu tema pregătită, nescrisă, ce-i drept, dar atât de clar impregnată în memoria mea încât nu a fost decât o chestiune de voință (sau de curaj?) să o transcriu într-o forma inteligibila.
Am scris din amintiri, trăiri, senzații, din așteptări și speranțe, din real și din imaginar si am imbracat totul in valul generos al fictiunii.
A fost usor? Nicidecum. A fost eliberator? Cu siguranta. A meritat? Eu asa cred. La fel ca mine au gandit toate celelalte femei care au scris in acest volum. Femei pe care nu le-am intalnit inca, dar pe care le recunosc ca fiind asemenea mie!
Multumesc @alexandronic_ pentru curajul tau care, iata, ne-a molipsit pe toate, oricat de mult a durut!
